''-Eşti prea albă! -Nu! Sunt normală!''

''Ai ochii prea stridenţi!'' Mi-a zis cineva acum ceva timp... N-am ştiut ce să răspund. Pur şi simplu am rămas fără cuvinte, n-am ştiut drept ce să iau această remarcă... A sunat ca şi cum aş fi fost o ciudăţenie. Mai târziu, amintindu-mi de întâmplarea asta mi-am dat seama că nu a fost singura dată când am fost pusă în genul ăsta de situaţie. Mi s-a mai spus că sunt prea albă, şi poate şi alte lucruri de care nu îmi mai aduc aminte acum... Ideea e că , nu! Nu am ochii prea stridenţi, şi nici pielea prea albă, nici sânii prea mici, sau picioarele prea groase. Sunt NORMALĂ!!!  Ne-am obişnuit să comparăm şi să judecăm, cu fiecare ocazie, şi din cauza asta normalitatea şi naturaleţea sunt pe cale de dispariţie. Spune-i unei fete care şi-a injectat buzele că le are prea mari dacă aşa consideri, sau uneia care şi-a pus silicoane, de asemenea, sau uneia machiata, că e prea machiată, dar nu te lega de ''moştenirea'' primită de la Mama Natură. Nu-i spune unui om că e prea gras, ci doar dacă eşti sigur că el şi-a provocat starea asta. Nu-i spune unui om că e prea scund sau prea înalt, pentru că nu el a ales să fie aşa! Nu spune cuiva că are pielea prea albă sau prea neagră, dacă el aşa s-a născut! Eu cred că termenul ăsta ''prea'' , dă senzaţia că ceva e în neregulă, ori când e vorba de naturaleţe, nu are ce să fie în plus sau în minus. Aşa ne-a lăsat Dumnezeu, fiecare om e diferit, nu există standarde de naturaleţe. Nu trebuie să semănăm toată lumea cu toată lumea!! E normal să fii alb, negru, înalt sau scund. E normal să fii blond, brunet, cu nasul cârn sau subţire, cu sânii mici sau mari. E normal să ai buzele subţiri sau groase, să ai ochii mari sau mici, să ai tenul impecabil sau cu pistrui sau roşeaţă. Aşa că data viitoare când ţi se va mai spune că eşti ''prea într-un fel'', răspunde că nu! Eşti normal/ă!